Dacă știam (feat. Aylin)

Mi-a zis odată o fată

“Auzi, hai să nu ne demonstrăm nimic”

Și m-a pierdut

Și abia acum după atât timp

Cred că… ba nu

Atât

Dacă știam câte pot să se ascundă sub un zâmbet

Aș fi înțeles de mult cât de complex e orice om

Cum gândește și cum simte el… de ce nu m-am gândit

Că dacă n-am avea cuvinte, am putea să simțim la fel?

Nu e ciudat cum ne certăm mereu și totuși ne împăcăm

Și cum încerc în permanență să-ți arăt că am dreptate?

Când în realitate, tu ai un adevăr și eu îl am pe-al meu

Și dac-aș lăsa de la mine, am putea să ne ascultăm

Până și Platon, dac-ar fi știut ce-nseamnă viața

N-ar mai fi scris nimeni după el atâtea teorii

Că el a zis-o primul și de-atunci în loc de “thank you” și de “prego”

În orice limbă ne certăm e doar o problemă de ego

Vreau să ne-nțelegem, vreau să știu povestea ta

Vreau să nu mai fierb de nerăbdare să ți-o spun pe-a mea

Și vreau să știu ce-nseamnă să fii fată printre atâția misogini

Și că n-ai voie să plângi fiindcă nu-i specific masculin… aș

Taci, taci un pic. Ok

Aș vrea să nu mai judec și să nu te mai critic

Înainte să mă pun în locul tău, să fiu empiric

Să-nțeleg de ce reacționez la rău cu rău

Că sunt atât de defensiv și-am nervii așa sensibili

Parcă-s bibelou, dar…

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Iartă-mă că-ți spun abia acum,

Dacă șt… NU!

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Ok, ce ziceam?

Dacă știam că o să-mi treacă iarăși nu mă mai îndrăgosteam

Un ideal atât de teoretic; cine-mi spune c-a găsit-o, minte!

Am învățat de mic ce-nseamnă iubirea, nu cum se simte!

Dacă știam de ce s-a-ntors Orfeu din drumul lui

Când mai avea un pas până să iasă din Infern cu Euridice

Dacă știam să am răbdare, poate n-aș mai fi scris piesa asta

Sau măcar făceam un refren

Dacă știam

Ce dureroasă e depresia poate aș fi putut să te salvez

Dac-aș fi știut

Că orice eveniment se accelerează la final către un nou început

Mă pun în locul tău de ceva vreme

Și-acum mă doare, fiindcă în sfârșit

Pot să simt ce simțeai tu în trecut

Te-am căutat cu disprerare când nu știam să fiu singur

Și-acum nu știu sigur cum aș mai putea s-o iau de la-nceput

Iubesc o idee perfectă, sau mă iubesc pe mine

Nu știu ce iubesc, mă simt pierdut

Atâtea emoții teoretizate; sincer matematic

Mi-a rămas condițional perfectul: dac-aș fi știut!

Și chiar dacă știam unde mă duce toată nebunia asta

Jur că n-aș fi ezitat să trec prin tot ce am trecut

Am obosit, deci în sfârșit pot să renunț la scuturi

Și să TAC DRACU’ DIN GURĂ ca să pot să te ascult

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Ok, nuu ne mai demonstrăm nimic, chiar nu încerc să…

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Te-ascult, simți că te-ascult? M-auzi cum te-ascult?

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Îmi pare rău, dar știu că am chestia asta, nu pot să mă abțin să nu…

TACI, TACI, TACI, TACI, TACI!

Uneori vreau să mă opresc, dar nu pot; am nevoie de ajutor