Cu Pleoapa De Argint

Cu pleoapa ta de-argint mă acoperi

Mă descoperi

În ochii tăi presimt calde treceri

Spre primăveri

Îmi este gândul prea curat

Surâsul tău neașteptat

Bună și veche e-mbrățișarea

Suntem prea iubiți, ne sunt ochii ascuțiți

Călărim pe calul ce mușcă zăbala, zăbala

Vai, vai, vai, mă îndemn cu mâna

La plecare, fără-ngrijorare

Și mă privești, părul ți-e ca lacul

Mov la culoare, plin de răcoare

Mă ține poarta lipit,

VIsul nopții nesfârșit

Mai privesc la iezii din ograda lungă

Tu mă mângâi pe grumaz

Mi-l îmbraci în alb atlas

Mă strecori, dar dorul o să mă ajungă, ajungă

Ochii tăi presimt