Cele Doua Cuvinte

Sunt bărbat,

Nu sunt deloc compicat

Sunt relariv simplu,

Ce am în inimă am şi-n minte.

Şi spun deschis

To ce gândesc, mai puţin

Când vine vorba despre cele două cuvinte,

Cuvintele alea două

Pe care-ai vrea să le-auzi într-una

Tu,

Însă dacă nu ți le spun

Nu înseamnă că nu,

Ăă, că nu.

Dar să ştii că eu,

Eu încerc dar nu prea reuşesc,

Cred că nu e specific bărbătesc,

Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc

Te iuu...

Sunt bărbat

Nu sunt genetic structurat să spun aşa ceva,

Părerea mea,

Şi sunt convins

Că la fel s-a-ntâmplat

Şi cu ăia din-naintea mea.

Toți strămoşii mei au avut:

de vânat

de luptat

de inventat:

roata şi becul şi televizorul şi geaca de piele,

puțin dar nu pe scurt

Nu le-a stat capul, nu

La cele două cuvinte

Dar să ştii că eu,

Eu încerc dar nu prea reuşesc,

Cred că nu e specific bărbătesc

Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc

Te iuub...

Şi nu-nţeleg de ce nu-mi acorzi credit nici măcar cât unui câine,

Care te iubeşte chiar dacă

Nu-ţi vorbeşte,

Pe bune

Nu ştiu ce vrei,

E suficient să te uiți în ochii mei, eeei

Eu încerc dar nu prea reuşesc, nuu

Cred că nu e specific bărbătesc,

Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc,

Te iuu.

Totuşi n-o să-ncerc să îți şoptesc

Te iuu.

Vai ce greu este, hai că pot,

Totuşi o să-ncerc să îți şopesc

Ăăă

Te iubesc!